Editia curenta

DREPTUL LA NORMALITATE


Tanarul antreprenor Dan Cristian Popescu are ca baza a intregii sale strategii in business si in politica ideile de credibilitate si onoare. Considera ca e foarte important sa-ti duci pana la capat promisiunile si sa gandesti afacerile – si politica – ca un drum mai lung, nu ca pe o "lovitura". Spune ca uneori poti sa pierzi intr-o afacere, dar trebuie sa-ti mentii promisiunea. O abordare foarte diferita de stilul politicii dambovitene, pe care tanarul antreprenor si-a insusit-o prin experienta sa americana, ca student al George Washington University. Cu acest stil de a face afaceri a ajuns sa aiba succes in lumea publicitatii mari, desi concura cu multinationalele. Acum, incearca sa reproduca acelasi succes si in politica, din postura de candidat la Primaria Sectorului 2 al Bucurestiului.
Ca fiu al celebrului matematician Nicolae Popescu, este firesc ca ai absolvit tu insuti Facultatea de Matematica. Totusi n-ai optat pentru o cariera in matematica, ci ti-ai continuat studiile post-universitare la Washington, cu o specializare in Stiinte Politice si Administratie Publica. Care au fost cele mai importante lucruri cu care ai ramas din experienta americana? Ce a insemnat experienta americana pentru tine?
Ceea ce am invatat in Statele Unite – lucru care facea diferenta in raport cu ce se intampla in Romania – este ca acolo este foarte importanta in societate in general si in politica, in particular, credibilitatea unei persoane, sau garantia pe care o reprezinta. Altfel spus, cuvantul unei persoane este foarte important. Societatea americana este bazata pe credibilitate. Cat timp iti mentii cele spuse, iti onorezi promisiunile, esti o persoana respectata in economia americana si in politica americana.

Stiu ca in America poti sa dai un asa-numit "faliment de nume", iar oameni care fac afaceri in America spun ca daca dai faliment ca business nu este o mare problema, in schimb, daca ai dat faliment ca nume, esti terminat.
Practic, iti contractezi credite pe care nu le mai poti returna ca persoana fizica, ceea ce iti inchide toate usile. La fel si in politica americana – este foarte greu sau imposibil ca un politician american sa-si revina dupa ce nu si-a onorat o promisiune sau s-a abatut de la cele promise in campanie. Este foarte important ce spui, si ei au grija ca macar sa incerce sa duca lucrurile la indeplinire, in nici un caz sa faca ceva contrar, aceasta fiind ceva letal in politica americana.

Cum ti s-a parut societatea americana din perspectiva unui om care a trait acolo si a interactionat pe toate palierele ca un simplu cetatean? Chiar daca nu aveai cetatenia americana.
Sigur, este o societate mult mai pragmatica decat cea romaneasca, pragmatismul american e aproape proverbial. Ce mi s-a parut foarte interesant, cu privire la sistemul educational, este organizarea acestuia, in sensul ca elevii, studentii nu invata mult din orice, ci invata niste lucruri de baza, de viata, dupa care isi aleg domenii foarte inguste pe care se specializeaza cat mai mult. Au mai putini oameni care stiu de toate, cum avem noi, si au specialisti in lucruri care noua ni s-ar putea parea ridicole – sa fii specialist intr-o zona restransa, de nisa. Incearca sa creeze profesionalism, mai degraba decat sa tinda spre idealul de "multilateral dezvoltat".

Pentru ca ai facut o specializare de administratie publica, cat de departe este administratia publica americana fata de ceea ce exista in Romania? Gasesti punti, sunt lucruri care pot fi aplicate si la noi cu succes, in viziunea ta?

Sunt lucruri care ar putea fi aplicate si la noi, bineinteles. Este foarte important sistemul de taxare, ei lasa foarte multi bani la nivelul comunitatilor locale, ceea ce face ca acolo administratia locala sa fie foarte puternica si independenta. Ei au trei feluri de taxe: taxele locale, taxele statale si taxele federale. Primaria, deci administratia locala, stie foarte clar ca ii revine o suma importanta de bani, iar acest lucru o face independenta fata de guvernul statal si federal. Este diferit de ceea ce se intampla in Romania, unde administratiile locale sunt cumva prizoniere ale guvernului si sunt tinute cu mana intinsa dupa bani – multe sunt in situatie de faliment, daca guvernul nu le-ar suplimenta bugetul, n-ar mai putea exista. Aceasta ar fi o diferenta esentiala care asigura stabilitatea administratiei locale. Iarasi, este foarte important ca bugetul local sa fie cheltuit judicios. Ei au trecut de perioada de inceput a democratiei, cand probabil ca si acolo se incerca cumpararea mai mult sau mai putin directa de voturi. Sigur ca si acolo primarii si administratia sunt orientati catre pastrarea votantilor sau cresterea numarului lor, dar incearca s-o faca prin profesionalism, prin cheltuirea banilor pentru acoperirea unor nevoi reale ale oamenilor, nu a unor nevoi imaginare.

Te-a tentat vreo clipa sa ramai in Statele Unite? Ai avut colegi de generatie care au ramas?
Sigur, am avut si colegi de generatie care au ramas si chiar si eu, la varsta aceea, m-am gandit la alternativa asta.

Ce te-a convins sa te intorci?
Tot timpul un rol il are si familia. Parintii, fratii si celelalte rude erau in Romania, acolo nu aveam multe persoane apropiate. Sigur, poate era un nivel de trai mai bun acolo, nu neaparat pentru mine personal, dar societatea era la alt nivel, numai ca niciodata eu nu m-as putea simti acasa intr-o alta tara.

Cum te-ai simtit perceput ca roman in ochii americanilor in interactiunile pe care le-ai avut cu ei?
Conform perspectivei lor asupra imaginii Romaniei, sunt doua categorii de oameni: cei mai multi nu stiu foarte multe lucruri despre Romania, este destul de mult daca stiu ca Romania se afla in Europa. Pe de alta parte, pentru ca am vorbit mai devreme despre faptul ca ei se specializeaza destul de mult intr-un domeniu, am intalnit oameni cu care puteam discuta o serie de detalii tehnice dintr-o campanie electorala din Romania care se desfasurase cu 4 ani inainte – cunosteau numele candidatilor, stiau ce s-a intamplat aici. Am fost placut surprins sa vad ca exista persoane care stiu in amanunt ce se intampla in Romania – in general, dintre cei ce erau interesati de stiinte politice sau de Relatii Internationale. Majoritatea nu stiau aproape nimic, credeau ca avem capitala la Budapesta sau la Belgrad. In general, Bucurestiul era a treia alegere cand venea vorba de capitala Romaniei.

George Washington University ti-a facilitat si contactul cu politicienii americani, cu reprezentantii administratiei la nivel inalt? Se organizau astfel de intalniri?
Da, m-am intalnit de mai multe ori cu congressmani – atat republicani, cat si democrati – am prins, practic, si finalul campaniei electorale prezidentiale din 2000. Campania electorala din America este putin diferita, acolo totul este foarte transparent. Am fost surprins sa vad ca democratii aveau o cladire cu 5 etaje care se ocupa cu trecutul lui Bush Jr. si aveau pana si amenzile de circulatie din urma cu 30 de ani luate deoarece condusese baut. Revin la ceea ce vorbeam la inceput, la cat de important este ce spui si ce faci acolo. Aici, lumea s-a obisnuit ca politicienii sa nu spuna adevarul.

Cum ti se pare statutul unui congressman american vizavi de statutul unui senator sau al unui deputat roman – daca ne referim la felul in care se prezinta, la modul in care este perceput de societate sau la maniera de implicare in societate? Ce reprezinta el in societate?

Nu pot sa vorbesc despre toti parlamentarii romani, dar acolo ei incearca cel putin sa fie apropiati de oamenii din circumscriptia lor, incearca sa interactioneze cat mai mult, incearca sa comunice cu ei, sa raspunda la scrisori, la problemele lor. Ca diferenta, iarasi, exista o oarecare modestie, incearca sa nu faca un show din faptul ca sunt parlamentari. Am vazut ca in Congres e o atmosfera modesta, chiar exagerat de modesta.

Odata intors in Romania ai intrat in lumea afacerilor ca antreprenor in zona publicitatii. Ai fost intr-un fel influentat si de experienta americana, care este arhetipul ideii de vanzare, de promovare de marketing?

Am avut si inainte sa plec ceva legaturi cu publicitatea, dar cand mergi intr-o alta tara, vezi lucruri noi, iar in publicitate America este tara potrivita.

Ei au inventat propriu-zis publicitatea.
Da. Si fara sa vrei, vezi orizonturi noi, posibilitati noi de a face afaceri. Cred ca este foarte important sa creasca numarul romanilor care merg in alte tari pentru a invata lucruri noi, in toate domeniile – asa cum poate pe mine m-au atras acolo in domeniul publicitatii lucruri noi pe care subconstient le-am aplicat dupa, tot asa romanii care se duc la o munca mai modesta in Spania sau in Germania, se intorc cu experiente care insumate vor ajuta Romania sa mearga mai departe.

Care ti s-a parut ca a fost pasul decisiv in drumul tau ca tanar antreprenor pentru a avea succes in afaceri?
E foarte important sa-ti duci pana la capat promisiunile si sa gandesti afacerile – si de ce nu si politica – ca un drum mai lung, nu ca un drum scurt, ca o lovitura. Uneori pierzi intr-o afacere, dar trebuie sa-ti mentii promisiunea. Cred ca asta a jucat un rol in parcursul meu in business. Piata de publicitate in care am actionat era si este macinata in continuare de conflicte, de rivalitati, insa pot sa spun ca relatiile mele personale sunt foarte bune cu majoritatea jucatorilor. Acestea s-au construit in timp, tocmai prin respectarea cuvantului dat.

Lumea publicitatii este in general dominata de multinationale. Cum a fost pentru un antreprenor local sa lupte cu aceste companii globale foarte puternice care vin cu clienti, cu know how, cu resurse, cu imagine? Care au fost atuurile tale?
Un atu a fost corectitudinea, iar un altul a fost acela ca am incercat ca tot ceea ce facem sa fie la un nivel de calitate cat mai bun, atat cat ne-am priceput noi la momentul respectiv. Pana la urma, orice business este facut de oameni, indiferent daca vorbim de firme multinationale sau de firme mici, de antreprenori romani sau straini. Este foarte important ca oamenii sa urmareasca calitatea si sa fie motivati sa faca lucrurile cat mai bine.

Visul multor antreprenori romani era – si poate este si in continuare, intr-o masura, desi vremurile nu mai sunt de asa natura – sa aiba o idee foarte buna de afaceri, sa o duca pana la un anumit nivel, dupa care sa o vanda catre un mare concern international de profil sau catre o firma de tip fond de investitii, si apoi sa se retraga intr-o vacanta prelungita sau sa inceapa un nou business. Cumva exit-ul era o chestiune gandita, programata si menita sa aduca un beneficiu dupa ani buni de munca. In cazul tau, se aplica acest pattern de gandire?
Da, face parte dintr-o gandire pe termen scurt sau mediu. Desigur, piata te indeamna uneori sa faci un exit, sa intri intr-o alta afacere sau sa nu mai faci nici o afacere. Cand eram mici ne imaginam ca un mod placut de a-ti petrece viata ar fi sa ai insula ta si sa nu faci nimic, sa stai la soare. Acum nu ni se mai pare atat de placut acest mod de viata pentru ca suntem legati de societate, legaturile sociale fiind foarte importante in viata noastra. Eu am si vandut o firma unei companii multinationale, dar pe cele mai multe dintre companii le-am pastrat si le-am condus in continuare. Acum suntem singurul grup important condus de antreprenori romani, toti ceilalti concurenti sunt multinationale din America, Elvetia, Austria.

Ai deschis si alte tipuri de businessuri, in alte domenii decat in zona publicitatii, ai fost atras sa faci cel putin experimente si pe alte domenii?

M-am ferit cat am putut de imobiliare; n-am reusit total, dar am incercat acest lucru. Tot timpul au fost in grupul nostru multe idei de noi businessuri, de a deschide, in zona publicitatii sau in alte zone, noi afaceri, si tot timpul am avut o retinere, am zis ca e preferabil sa facem in continuare ce ne pricepem sa facem, intr-un domeniu in care am construit un numar de ani si in care suntem perceputi ca obtinand calitate, decat sa ne risipim resursele de timp in alte domenii. N-am diversificat foarte mult.

Ai inceput politica foarte devreme, din anii'90, cu organizatia de tineret a PNL, pornind de la lipit afise. Cat de mult s-a schimbat politica in acesti 20 de ani si in ce masura percepi ca acum campaniile electorale sunt despre lipit afise, cu sau fara ghilimelele de rigoare?
As face intai un mic comentariu despre ce insemnau afisele atunci si ce inseamna ele acum. In anii'90, afisele erau in primul rand ceva nou, erau citite, erau un suport prin care politicienii transmiteau un mesaj. Acum, afisul este ceva care murdareste un zid. Sunt doua motive. Cel dureros este ca politica in Romania nu cred ca a evoluat in folosul ei, ci mai mult in detrimentul imaginii ei – afisele au inclus din ce in ce mai multe minciuni sau lucruri care nu s-au dus la indeplinire, ceea ce a facut ca astazi ele sa para ca sunt niste mizerii pe un zid, ceva de care am vrea sa scapam cand se termina campania; daca vedem ceva lipit pe blocul nostru, pe casa noastra, ne jeneaza. Pe de alta parte, in 20 de ani a evoluat si economia, sunt si alte mijloace de a-ti face cunoscut mesajul, exista presa, outdoor, internet, tot felul de alte mijloace care ajung mai repede in sfera de interes a alegatorilor.

Pentru ca vii din lumea publicitatii si stii foarte bine ce inseamna sa construiesti un brand, in ce masura incerci sa aplici aceasta experienta din lumea publicitatii si in a construi branduri personale? In ce masura simti ca politicienii sunt constienti de lucrul asta in Romania si unde vrei tu sa faci o diferenta din aceasta perspectiva?

Abordarea generalista, teoretica, spune ca atunci cand vrei sa candidezi sau sa ai o imagine publica trebuie sa incerci sa ti-o modelezi, sa pari cumva sau altcumva. Si eu am primit foarte multe sfaturi cand am ajuns presedintele Partidului National Liberal Sector 2, ca ar trebui sa par altfel decat sunt. Poate fi o strategie buna, dar consider ca, pentru situatia de acum din Romania, eforturile trebuie sa mearga catre reinventarea politicii sau aducerea politicii la ceea ce ar trebui sa fie. Trebuie scoasa din comunicarea politica demagogia sub toate formele, si atunci am hotarat sa evit orice abordare care sa ma prezinte altfel decat sunt. Chiar daca unora nu o sa le placa atat de mult, pentru ca unii asteapta altceva, nu am de gand sa ma prezint altfel decat sunt.

Intr-o paranteza, si in campaniile electorale din Romania, in ultimii ani, cel putin, este de notorietate publica ca au aparut consultanti straini, din America, din Rusia, din Israel care sfatuiesc candidatii romani prin prisma experientei lor internationale pe diverse piete. Cunoscandu-i poate si personal pe unii dintre politicieni, in ce masura ai simtit ca ii transforma intr-un mod negativ aceste interventii, care poate nu au relevanta pentru societatea romaneasca?
Este clar ca nu au experienta romaneasca; cu toate acestea, am convingerea ca aceia care sunt de buna credinta incearca sa transforme candidatul sau persoana politica in ceva pozitiv. Problema este ca acest lucru nu devine realitate. Daca l-ar putea transforma definitiv in ceva pozitiv, ar fi un lucru bun, dar il "transforma" in campanie, dupa care, ajungand in postul respectiv – parlamentar sau primar – acesta revine la forma initiala si atunci apar discrepante intre personajul din campanie, cel care a fost votat, si personajul din functia publica, care exercita puterea; de aici apar dezamagiri. O transformare, ca sa fie benefica, trebuie sa fie definitiva.

Si probabil bazata pe niste date reale pe care le are omul politic si pe care le maximizeaza, nu pe ceva artificial, o haina pe care o imbraci, un rol pe care-l joci.
Sigur, sunt situatii in care trebuie sa ai o anumita haina sau alta, dar nu asta defineste un politician. Problema apare cand ei sunt sfatuiti sa spuna anumite lucruri pe care nu le pot livra.

Si pe care stiu dinainte ca nu le pot livra.
Exact. De aici pleaca problemele. Consultantii ar face ceva bun in politica daca s-ar ocupa de un candidat pentru 4 ani, deci si pentru mandatul respectiv, nu doar pentru perioada campaniei. Ar trebui sa stea si sa-l ajute sa-si mentina aceeasi linie si dupa.

Este de notorietate faptul ca in campaniile electorale, fie la nivel local, fie la nivel central, cei de la putere au folosit fonduri publice pentru a sustine cauze electorale sau mesajul lor electoral, in timp ce contracandidatii trebuiau sa-si construiasca campania din fonduri private. Raportandu-ne la campaniile electorale de pana acum, in contextul in care economia romaneasca este acum in dificultate, fondurile private sunt putine si multe lucruri se fac pe bani publici, este aceasta campanie electorala care urmeaza inegala ca forte?
Cred ca orice campanie electorala este inegala, pentru ca un candidat in functie porneste cu o notorietate, cu niste realizari reale, o confirmare a capacitatilor sale in functia respectiva, dar, din pacate, exista tentatia de a folosi fondurile publice in interes propriu, plecand de la lucrurile marunte, gen placutele acelea de pe orice spatiu verde, pe care se scrie numele primarului, si pana la – precum in cazul sectorului 2 – petreceri din doua in doua saptamani cu cantareti internationali, mici si bere. Primariile se transforma in societati de organizare de evenimente.
Poate ca ar fi bine, daca tot se vrea cheltuirea unor bani pentru imaginea respectivului edil, sa faca niste lucruri necesare – macar atat as vrea. Exista tentatia, nu numai in Romania, ca persoana in functie sa prezinte realizarea administratiei ca pe o realizare personala. Aici e ceva, se pare, general uman, si trebuie sa o luam ca atare. Parerea mea este ca ar trebui ca macar sa faca lucruri utile, nu doar de fatada. Se cheltuiesc foarte multi bani doar pe lucrurile care se vad, spatii verzi, petreceri, mici si bere, si sunt refuzate anumite lucrari de infrastructura pentru ca nu se vad – cei mai putini bani se investesc in lucrarile de sub strazi, pe care nu le vede nimeni, sau in lucrarile care dureaza foarte mult – vezi situatia autostrazilor. Toate acestea, insumate in 20 de ani, au dus si la decredibilizarea politicii. Revenind la intrebare, candidatii care vin din opozitie, desigur, trebuie sa apeleze la bani privati. O alta problema, care face iarasi diferenta fata de Statele Unite, este finantarea partidelor politice sau sustinerea unor anumite partide politice, pentru ca nu este vorba numai de bani. Acolo, ziarele, televiziunile si firmele isi declara sustinerea publica pentru unul dintre partide, nu este nici o rusine si in general nu sunt repercusiuni din cauza aceasta de la celalalt partid. Mai mult, chiar si politicienii declara public ca sustin interesele uneia sau alteia dintre firme, nu interese directe, dar interese care converg – de exemplu, cum este la noi Rosia Montana. In Romania mi se pare nefericit faptul ca oamenilor le este frica sa-si asume sustinerea pentru un partid sau altul. Pana si ultimul butic de pe strada ar vrea, chiar daca ajuta un partid, sa nu se stie, sau sa nu creada primarul in functie ca l-a ajutat pe X sau invers. E o duplicitate care, per ansamblu, ne face rau. Din cauza asta e mai greu sa strangi fondurile pentru campania electorala.

Crezi ca ar putea functiona in Romania sistemul american de donatii foarte mici de la populatie, de 5 dolari, 10 dolari pentru campania electorala, intr-un context in care societatea romaneasca are foarte multa nevoie de schimbare, iar oamenii simt acut nevoia de schimbare in bine?
Nu stiu daca sistemul de acolo este cel mai bun, dar este clar ca sistemul de acum trebuie schimbat cu unul transparent. Orice lipsa de transparenta genereaza probleme, genereaza interese, inechitati in abordarea unei campanii. Primarii sau parlamentarii in functie pleaca cu un plus.

La 35 de ani esti presedintele filialei Sector 2 a Partidului National Liberal. La aproape un an de mandat, care consideri ca este cea mai importanta realizare a ta in aceasta postura?

La prima vedere s-ar putea spune ca acum un an era o filiala care nu avea nici un sediu si acum avem 5. Dar nu este aceasta. Cea mai importanta realizare consider ca o reprezinta cei peste 500 de membri noi care s-au inscris in Partidul National Liberal Filiala Sector 2 in ultimul an. Cei mai multi dintre ei sunt oameni care vor sa faca politica pentru a schimba ceva in general in Romania si in particular in sectorul 2 si nu au un interes pragmatic direct pentru ei, nu vor o functie publica sau sa ocupe un post in urma unui concurs aranjat.

Sa facem un exercitiu de imaginatie in contextul faptului ca se prefigureaza candidatura ta la primaria sectorului 2 si sa spunem ca deja ai castigat alegerile. Ce se va intampla in viata bucurestenilor din acest sector avandu-te pe tine ca primar, asta in termenii realisti despre care vorbeai?

Sunt mai multe situatii in care administratia a ramas in urma si exact cum vorbeam mai devreme, sunt problemele care nu sunt atat de vizibile, dar ne afecteaza cel mai mult. Una dintre cele mai importante mi se pare ca este calitatea aerului. Aerul este principala resursa necesara vietii, nu ii dam mare atentie pentru ca ni se pare ceva natural, dar calitatea aerului ne afecteaza pe toti. Nu s-au facut foarte multe lucruri in sectorul 2, chiar in ultimii ani s-au taiat peste 4000 de arbori si nu s-a facut aproape nimic pentru crearea unei centuri verzi a Bucurestiului – pentru ca uneori lucrurile nu trebuie facute in oras ca sa le simti in oras, ci trebuie sa le faci undeva in afara. Mi se pare important pentru calitatea vietii oamenilor accesul cat mai mare la sport, la miscare pentru toti locuitorii sectorului – si cred ca ar trebui identificate cat mai multe spatii unde sa se creeze astfel de locuri in care oameni de toate varstele sa poata face un sport sau macar putina miscare si sa fie indemnati sa o faca. Tot referitor la calitatea aerului, ar trebui facut ceva pentru a reduce poluarea, pentru a stimula un transport alternativ celui realizat cu autoturismelor personale. Acestea sunt lucruri care cred ca se pot face fara mari investitii, insa trebuie ca aceste probleme sa fie considerate ca importante pentru comunitatea sectorului 2. Alaturi de noi locuri de parcare, mi se par lucruri realizabile in prima parte a mandatului.
Cel mai important lucru este sa vedem pe strada, asa cum vedem in America, mai multe zambete – o diferenta importanta intre America sau vestul Europei si Romania este ca oamenii zambesc mai mult acolo; poate o fac din politete, dar vezi oameni zambind pe strada. La noi vezi acest lucru mai rar. As fi foarte multumit ca la sfarsitul celor 4 ani sa vad cat mai multi oameni zambind in sectorul 2.

Cat de multe parghii are primarul unui sector din Bucuresti in a schimba in bine viata locuitorilor versus parghiile primariei generale, ale guvernului etc.? Ce poti face in mod direct ca primar?

Sunt foarte multe lucruri pe care le poti face direct, iar pe restul le poti face indirect. Cred ca un primar se poate ocupa de orice, chiar daca nu sunt aspecte stipulate foarte clar ca facand parte dintre preocuparile sale. Apartenenta la comunitate trebuie manifestata prin abordarea tuturor temelor care afecteaza comunitatea, chiar daca este vorba despre ceva care nu tine direct de primaria sectorului tau – poti sa te duci la primaria capitalei sau la minister pentru a cere un anumit lucru, nu poti sa spui "nu ma ocup eu, nu ma intereseaza". Intr-o pozitie politica, asa cum este cea de Presedinte PNL Sector 2, nu am atributii administrative, dar urmaresc ce se intampla in sector, in Bucuresti si in Romania si incercam sa subliniem si sa aratam ce este gresit si, de asemenea, sa propunem masuri pe care noi le consideram bune pentru a ameliora situatia.

Te astepti ca in cursa pentru primaria sectorului 2 oamenii sa mearga la vot mai degraba pentru a vota un candidat, sau pentru a se asigura ca nu iese un alt candidat de care nu sunt multumiti?
Ultimele campanii electorale generale au fost castigate pe un vot negativ, pe un vot de blam la cei care guvernau atunci. La alegerile locale in schimb, nu poate fi o regula. Se estimeaza un vot general negativ la adresa primarilor din arcul guvernamental, dar, de la caz la caz, pot aparea si voturi pozitive pentru primarii care au o anumita eficienta in comunitatile respective.

Ce nu vei face sub nici o forma in urmatoarea campanie electorala?
Sub nici o forma cred ca nu o sa influentam voturi cu mijloace materiale, nu o sa platim voturi sub nici o forma – in bani sau in produse. A fost de multe ori in ultimii ani solutia cea mai simpla, cea mai comoda pentru politicieni, dar este, in mare masura, un lucru care a dus politica la nivelul acesta foarte jos de incredere.


Curs valutar

1 USD = 3.7886 RON
1 EUR = 4.6606 RON

Newsletter

E-mail:

Vreau sa ma abonez
 

Diplomacy | Marketing | Advertising | Media & PR | Entrepreneurship | Business | Personal Journey | Technology
Leadership | Travel | Biz for Sale | Lifestyle | Startups | Intelligent Life | Debate | News | Money