Editia curenta

Spiritualitatea în afaceri?


Trăim vremuri în care multe dimensiuni ale vieţii se reaşază, pe plan economic, politic, social, emoţional. Mulţi stâlpi de rezistenţă ai societăţii s-au năruit, iar aţii sunt în ruine. Oamenii se întreabă tot mai îngrijoraţi ce le va aduce ziua de mâine şi ce trebuie să decidă astăzi, pentru ca acel mâine să aibă o rază de speranţă. Însă cu cât mai întuneric e în afară, cu atât mai multă lumină trebuie să caute omul de afaceri în propria-i fiinţă, să îşi regăsească viziunea, esenţa, aspiraţia, visul şi bucuria pe care o avea la începutul drumului său. Despre toate acestea, într-un interviu foarte special, cu un om foarte special.

Interviu cu Cristina Goangă, Life Coach

 

Plecând de la pilda din scriptură „Mai repede va trece o cămilă prin urechile acului decât un bogat în Împărăţia Cerurilor”, vreme de două mii de ani, spiritualitatea şi bogăţia au fost văzute la antipozi. Percepţia era că omul spiritual trebuia să fie sărac şi să îşi caute bogăţia în Cer, pe când omul bogat nu avea nici chemarea şi nici nevoia să caute către cele sfinte. Crezi că oamenii au dat interpretarea  potrivită acelei pilde?

Cred că este important să descoperim şi sensul profund al înţelesului, mai ales când avem de a face cu un text metaforic. În acest caz eu aş pune accentul pe „bogatul” şi pe ceea ce îl defineşte pe el ca valori, convingeri, comportamente etc. Şi nu pot să nu observ incompatibilitatea clară dintre „bogat” şi Împărăţia Cerurilor, o incompatibilitate care face imposibilă relaţionarea de orice fel. Am să detaliez puţin spunând că pentru „bogat” ceea ce este cu adevărat important este materialul în toate formele sale de prezentare: bani, relaţii generatoare de profit, putere etc.; într-un cuvânt: posesii. Împărăţia Cerurilor este definită de „a fi”, nicidecum de „a avea”, iar soluţia salvatoare vine din definiţia triunghiului identităţii noastre şi este reprezentată de „a şti”. Cunoaşterea, pătrunderea sensurilor profunde, descoperirea unei altfel de bogăţii poate face posibilă intrarea în Împărăţie a celui care de data aceasta nu va mai fi definit ca „bogat”, ci ca OM.

 

Crezi că există vreo legătură directă între calitatea sufletească, spirituală a omului, şi situaţia lui materială, socială? La prima vedere, observăm oameni de bună calitate care trăiesc în sărăcie lucie, sau dimpotrivă, în elita bogaţilor lumii, după cum vedem oameni fără caracter atât printre cei avuţi, cât şi printre cei apăsaţi de nevoi.

Din observaţiile mele pot afirma cu certitudine că există o astfel de legătură. Însă la fel de important este să comparăm cu felul în care îşi definesc aceştia situaţia materială. Poate doar pentru noi, cei care avem alte aşteptări şi facem proiecţii, ceea ce definim a fi sărăcie lucie este aşa... poate că pentru acea persoană este cea mai mare avuţie, lipsa celor care îţi cer timp şi efort, care te deturnează din ceea ce ţi-ai propus. Gândiţi-vă numai cât timp irosim cu întreţinerea tuturor obiectelor prin care ne definim bogăţia... Poate că aceia au reuşit să descopere că pentru ei cea mai mare avuţie este timpul... De aceea cred că este corect să ne uităm în primul rând la câtă seninătate, bunătate şi fericire vedem la acele persoane şi abia după aceea putem să tragem o concluzie, sub rezerva că acea concluzie poate fi serios contaminată de propriile noastre proiecţii.

 

Una dintre legile universale despre care se tot vorbeşte în ultimul timp este Legea Atracţiei. Atragem către noi oameni, energii, situaţii de viaţă în linie cu calitatea noastră interioară, cu vibraţia noastră, pe principiul rezonanţei. Cum s-ar putea traduce asta în afaceri?

Cred că cel mai precis putem traduce asta în afaceri, dar nu numai, prin responsabilitate. Este responsabilitatea noastră de a deveni conştienţi că gândurile noastre se materializează, că gândurile noastre reflectă nivelul de evoluţie al sufletului nostru şi că prin ceea ce se întâmplă în realitatea noastră materială avem un feedback continuu care să ne ghideze spre desăvârşire prin conştientizare. Dar, repet, toate acestea sunt imposibile fără conştientizare şi responsabilizarea noastră cu privire la tot ceea ce este.

 

Multe şcoli de cunoaştere pun foarte mult accent pe programare, pe vizualizare, pe auto-hipnoză sau autosugestie: „Vizualizaţi obiectul pe care vi-l doriţi şi îl veţi atrage”. Cât de mult funcţionează astfel de procedee? Care este mecanismul care conduce către rezultate?

Toate sunt căi, dar poate cea care le cuprinde pe toate o găsim în Cartea Cărţilor: „Şi toate câte le veţi crede vi se vor întâmpla vouă”. De aceea cred că toate întrebările de mai sus se rezumă la cât de mult mă ajută toate acele strategii să cred; şi vorbesc aici despre a crede că este posibil şi a acţiona în consecinţă. Am întâlnit persoane care afirmau cu tărie că ele cred şi totuşi ceea ce era obiectul credinţei lor nu exista în viaţa lor. Pentru mine acela era un indiciu puternic de blocaj. Fie totul se petrecea în mintea lor şi era blocată energia emoţiei cu care să se producă materializarea, fie exista un blocaj la nivel profund între valori, sau la nivelul identităţii etc. Pentru că dovada cea mai clară că ai reuşit să crezi este materializarea obiectului credinţei tale în viaţa ta.

 

Presupunând că aceste lucruri bazate pe sugestie şi vizualizare dau rezultate, cât de fină este delimitarea între a face ceea ce trebuie, privit dintr-un plan mai înalt, spiritual, şi cât este până la urmă o formă de pierdere a propriului suflet, în timp ce, într-un mod poate incorect raportat la Legile Divine, îţi atragi printr-un fel de „magie” un obiect, un om, o situaţie de viaţă?

Cred că nu poate fi vorba de magie în Legea Atracţiei sau Legea rezonanţei, cum se mai numeşte ea în fizica cuantică, aşa cum nu poate fi vorba de magie când ne gândim la legea gravitaţiei. Ştiu că toate cele de care avem nevoie să apară în viaţa noastră vor apărea, doar că cele mai multe din materializările din viaţa noastră nu au rolul decât de suport de lecţie de viaţă pentru ca astfel să evoluăm în înţelegerea profundă a cum funcţionează lumea, a Cine suntem etc.

 

Cei care şi-au transformat vocaţia şi chemarea spirituală într-o formă de existenţă au în faţă câteva alegeri radicale. Una este a sărăciei absolute – votul sărăciei în călugărie, în care îţi exersezi chemarea, pentru tine şi pentru semeni, negând orice nevoie omenească şi orice posesiune materială. Alta este să câştigi bani din profesii sau afaceri, sau poate să îi moşteneşti, şi să îţi exersezi chemarea spirituală în afara oricăror nevoi materiale. Însă acestea sunt excepţii. De regulă, oamenii trebuie, sub o formă directă (taxe pentru serviciile lor), sau indirectă (primirea de donaţii), să intre şi într-o relaţie materială cu spiritualitatea. Cât de greu este să faci acest lucru corect, într-un mod care să nu îţi afecteze sufletul, calitatea, vocaţia?

Cred că este relativ uşor, dacă raportarea se face la ghidul tău emoţional, la ceea ce simţi cu sufletul tău. Cu alte cuvinte, când ştii foarte bine ce vrei (şi despre oamenii care se ocupă cu spiritualitatea avem aşteptarea aceasta), atunci ştii că toate devin şi sunt doar instrumente cu care te ajuţi în drumul tău aşa cum un alpinist se ajută de tot echipamentul său. Şi mai cred că referenţialul în această situaţie nu poate fi în afară, cât mai ales în sinele profund. Este şi sărăcia o cale, dar nu singura. Şi mai cred că de pe margine este tare uşor să greşeşti în evaluările tale, de aceea singura cale corectă este aceea de a face ceea ce te defineşte pe tine ca om, ca un căutător spiritual.

 

Ai cunoscut lideri spirituali care au fost corupţi de bani sau de putere? Cum se manifestă acest fenomen şi cum se poate proteja cineva de o astfel de Cădere?

În urcuşul spiritual te întâlneşti cu din ce în ce mai multe provocări pe măsură ce ieşi din zona de confort explorată de cei mai mulţi. Şi în faţa provocărilor reacţionăm cu toţii după cum putem. Uneori mai greşim... dar dacă din asta învăţăm şi ne continuăm apoi urcuşul, atunci toată lumea va avea de câştigat. Mai cred că avem şi o tendinţă pe care românul în infinita sa înţelepciune a numit-o „să moară şi capra vecinului”. Atunci când cineva începe să urce spiritual, prin comparaţie ne dăm seama că ne provoacă să ieşim din zona noastră de confort şi nu ne place, şi ni se pare mai uşor să începem să îl tragem înapoi, să aruncăm cu noroi, să vedem tot ceea ce am vrea noi să vedem pentru a ne păstra confortul şi plafonarea... Însă un veritabil căutător de lumină se va comporta asemenea broscuţei surde care a reuşit să câştige cursa deoarece ştia ce voia şi a făcut tot ce putea pentru a obţine.

 

Există în lumea celor cu preocupări spirituale şi şarlatani, având o spoială de abilităţi, departe de cele pretinse, şi care se folosesc de ele pentru a stoarce oamenii de bani. Cum poate deosebi un novice un îndrumător spiritual de calitate de un şarlatan?

Cum poţi deosebi pe unul bun de unul rău... Când simplific, soluţia devine mai limpede. „Pomul după roade se cunoaşte”. Cred că dacă nu am fi orbiţi de dorinţa noastră, atunci am avea mai mult discernământ cu informaţiile pe care le culegem despre cei cărora ne încredinţăm. Şi iarăşi îmi vine în minte cuvântul responsabilitate. Încă avem atitudinea magică a copilului mic care aşteaptă ca cineva să îi rezolve problemele şi nu realizează că primeşte doar ceea ce crede. Crede în magie şi atunci va primi o soluţie magică, care poate funcţiona sau nu, în funcţie de cât de mare îi este credinţa.

 

Ai avut, de-a lungul vieţii, tentaţiile tale de a câştiga poate bani, poziţie socială, putere. Care a fost cea mai grea încercare prin care ai trecut, în a rămâne ancorată în valorile care constituie fundamentul felului tău de a fi?

Bună întrebarea... Cred că marea mea provocare a fost şi, trebuie să recunosc că încă e prezentă în viaţa mea, să taxez prostia. Că prostie este atunci când ştii ce ai de făcut pentru a obţine ceea ce vrei, dar continui să greşeşti la nesfârşit în acelaşi mod. Prostia este total diferită de ignoranţă, de lipsa de informaţie... Reuşesc de fiecare dată să îi fac faţă, atunci când conştientizez că această prostie nu reflectă altceva decât propria mea prostie, şi cum mie nu mi-ar plăcea să fiu taxată pentru asta, din respect faţă de mine, care se manifestă indirect şi ca respect pentru fiinţa umană, reuşesc să nu fac asta, deşi poate fi un instrument de lucru excelent, pentru că dacă prostia ar durea...

 

Ce te-a oprit să cazi? Sau, dacă ai căzut, cum te-ai ridicat?

Am să vă povestesc o întâmplare reală din viaţa mea, care se potriveşte perfect contextului întrebării.

Era în Noaptea de Înviere, în curtea bisericii, lume multă, sute de lumini pretutindeni în jur. Şi câte o pală de vânt mai stingea câte o lumină pe ici pe colo. Iar eu m-am simţit brusc mândră, când am realizat că lumina mea nu se stinge, ci rezistă la palele de vânt – şi chiar în acel moment s-a stins, iar ceea ce m-a uimit a fost faptul că, reflex, am întins mâna cu lumânarea către cel de lângă mine, un necunoscut, ca să mi-o reaprind iar. Am avut un moment de iluminare când am realizat că: „important nu este că Lumina noastră mai păleşte sau se mai stinge din când în când... ci că întotdeauna lângă noi se află cineva de la care ne-o putem reaprinde iar”.

 

Revenind la lumea afacerilor, în ce măsură crezi că se folosesc tehnici de natură subtilă în a obţine, prin forţă, lucruri nemeritate, în a câştiga o negociere, în a învinge un competitor? Există astfel de lucruri în lumea de afaceri românească?

Probabil că există, din moment ce tu ai fost capabil să exprimi acest gând. Cred că toate cele pe care suntem în stare să le gândim suntem perfect capabili să le şi materializăm. Dar au mai mult legătură cu noi, decât cu ce fac ceilalţi. La urma urmei, cel mai de temut duşman pentru noi suntem chiar noi înşine; nimeni nu ne poate face mai mult rău decât noi înşine, pentru că noi ne cunoaştem cel mai bine. Ceilalţi sunt doar materializarea acestui rău pe care ni-l facem prin gândurile şi atitudinea noastră.

 

Ce crezi că se întâmplă pe termen scurt, pe termen mediu şi pe termen lung cu fiinţa omului de afaceri care îşi dezvoltă astfel de abilităţi „magice”, să le numim, sau angajează pe cineva care se ocupă cu asta să o facă în locul său – ducând spre ideea de magie neagră –, şi ce se întâmplă cu afacerea lui?

Îmi aduc aminte de un caz de acum 17 ani, în care o persoană înzestrată a făcut ce ştia ea să facă, astfel încât, la un control financiar, prietenii ei să nu aibă de suferit. La scurt timp după aceea, s-a îmbolnăvit grav, ajungând piele şi os, un mort viu în care însă conştiinţa era încă foarte trează. Tot ce am putut să fac în acel caz a fost să mă asigur, să confirm pentru ea faptul că ceea ce conştientizase şi învăţase prin suferinţa ei era corect. A decedat la puţin timp după aceea. Pentru mine a fost suficient ca să nu fiu niciodată tentată să greşesc aşa cum a făcut ea. Dar ştim că înţeleptul învaţă din greşelile altuia, deşteptul dintr-ale lui şi prostul, nici din unele, nici din celelalte.

 

Dimpotrivă, crezi că există, în lumea de afaceri românească, magi albi? Oameni de afaceri luminoşi, cu spirit puternic şi care în mod explicit vor să facă bine, care folosesc spiritualitatea în mod conştient şi benefic pentru a-şi susţine afacerile?

Cred că există oameni înţelepţi care au învăţat multe de-a lungul evoluţiei lor şi care atunci când sunt rugaţi, întrebaţi etc., îşi dăruiesc diamantele înţelepciunii lor printr-o poveste care îţi revoluţionează gândirea.

 

Care ar fi deosebirea fundamentală între cele două practici? Cum poate un novice să îşi dea seama ce tip de energii, forţe şi influenţe foloseşte un anumit om de afaceri?

Aici v-aş răspunde cu o altă poveste. Povestea fluturelui care se străduia să iasă din crisalida sa şi pe care un trecător milos descoperindu-l a vrut să îl ajute să scape de chinurile eliberării sale din gogoaşa care atâta vreme l-a hrănit şi protejat, dar acum îi devenise cea mai cruntă închisoare. Cu un cuţitaş, încet şi cu mare grijă, a tăiat gogoaşa şi l-a eliberat, iar fluturaşul şi-a deschis aripile în soare spre a le usca, pregătindu-se astfel de zbor. Şi deşi făcea tot ce îi spunea instinctul lui ca să zboare, devenea din ce în ce mai clar că nu va mai putea zbura niciodată. Mila trecătorului îl eliberase de chinuri, dar odată cu asta nu şi-a putut dezvolta muşchii necesari zborului. Morala: fereşte-te de cei care te ajută fără ca tu să ceri şi mai ales descoperă la ce este bună lupta ta cu problemele care îţi ies în cale, cum te ajută ele să devii desăvârşit pentru zborul tău...

 

În ce crezi că sunt în cea mai mare măsură ignoranţi oamenii de afaceri, pe tărâmul spiritului?

Cred că nu cunosc Legile Universale, pe care dacă le-ar cunoaşte, înţelege şi le-ar aplica, mult bine le-ar fi lor şi nouă tuturor.

 

Cât de mult influenţează calitatea spirituală a omului de afaceri sau a „şefului” calitatea şi viaţa fiecărui membru al colectivului?

Vorba românului: „Peştele de la cap se împute... chiar dacă se curăţă întotdeauna de la coadă”. Şi aş mai continua cu: „Este mai uşor să dai palme cuiva, decât să îţi dai ţie însuţi palmele pe care le meriţi ca să te trezeşti”.

 

Există un mod de a aduce spiritualitatea în consum? În felul în care cheltuim banii, nu doar în modul în care îi producem?

Da, prin a gândi pe termen lung şi la nivel de masă. Cu cât mai lungă va fi perioada de mulţumire, de fericire şi cu cât mai mulţi oameni fericiţi va face achiziţia noastră, cu atât criza pe care o traversăm ca urmare a consumismului se va rezolva de la sine.

 

Ce crezi că zideşte cel mai mult sufletul unui om de afaceri? Ce îl corupe cel mai mult?

Conştiinţa sa şi autoresponsabilizarea. Când vede întregul ca fiind doar parte, când nu realizează consecinţele pe termen lung şi foarte lung. O metaforă biblică ar fi aici cea mai potrivită: „Dumnezeului ce e al lui Dumnezeu şi Cezarului ce e al Cezarului”.

 

Există oameni de afaceri care îţi cer consultanţă? Dacă da, ce tip de nevoi par să aibă? Ce caută?

Din ce în ce mai mulţi, după ce criza ne-a confruntat cu limitele noastre. Nevoile cu care vin sunt cele de înţelegere mai amplă a ceea ce se întâmplă, ca să ştie cum să se poziţioneze corect. Caută echilibrul, pacea, armonia între diversele domenii ale vieţii lor.

 

Din perspectiva premiselor spirituale, ce va aduce 2012 pentru lumea afacerilor?

O limpezire a ceea ce este cu adevărat vital într-o afacere: viziunea. Descoperim cu toţii că suntem puternic interconectaţi şi că soluţia este să cooperăm ca să ne fie bine tuturor, pentru că vremea lupilor singuratici în mediul de afaceri este pe cale să dispară. Când iarna e grea, ai mai multe şanse de supravieţuire în grup, decât de unul singur, iar pentru asta este important să învăţăm cooperarea. Dacă ar fi să găsesc un cuvânt definitoriu, 2012 va aduce în lumea afacerilor cooperare / integrare.



Curs valutar

1 USD = 3.9285 RON
1 EUR = 4.6346 RON

Newsletter

E-mail:

Vreau sa ma abonez
 

Diplomacy | Marketing | Advertising | Media & PR | Entrepreneurship | Business | Personal Journey | Technology
Leadership | Travel | Biz for Sale | Lifestyle | Startups | Intelligent Life | Debate | News | Money